Dirijorii
La toate meciurile disputate de UTA pe teren propriu, ale actualului sezon, urmărite de mine din tribuna presei a Stadionului Francisc Neuman, am încercat să descopăr persoana care ține isonul scandărilor și îndemnurilor faimoasei galerii a jucătorilor antrenați de Balint. Singurul lucru după care , oarecum, mă puteam orienta era poziția celui sau celor care îndemnau și, oarecum, instrumentul de care se foloseau pentru a da tonul la ” De la Dunăre la Sena” sau ” Cine nu sare , cine nu sare”, etc. Greu sau imposibil de reținut chipul lor, mai ales că sunt îmbrăcați în aceeași culoare , dar mai ales datorită multelor dioptrii ale ochelarilor mei.
Dând sfoară-n țară, răsplata mi-a sosit. Am primit fotografiile cu cei doi, pentru că sunt doi , unul cu microfonul, altul cu porta-vocea, dar să nu omitem cele câteva zeci de sute existente alături de ei.
Deci , duminică, la meciul cu CFR, vocea lui Ciprian Bogdan a răpus microfonul, a fost mai puternică și mai neobosită decât a microfonului.
Ciprian Bogdan este ” maistorul” cu plămânii de oțel și corzile vocale de un aliaj formidabil. Nu a fost minut ca el să tacă. A răgușit , dar nu a tăcut . Când l-a trădat microfonul, ” ștafeta” a fost preluată la porta -voce de cel care dă tonul cântecelor, Alexandru Nemet.
Fiind undeva în mijlocul ”Mării Roș-Negre”, vocea lui amplificată de porta-voce a băgat ” benzină” în continuare , stârnindu-le jucătorilor arădeni pofta și datoria de a ataca.
Păcat că nu s-a concretizat, dar oricum, poate cel mai bun meci al UTA-ei din acest sezon s-a datorat ( și nu poate, ci sigur) și invidiatei ( de toată țara) galerii condusă sau coordonată, mai bine zis, de acolo din mijlocul ei de către Cipri și Alex.
Să vă țină Dumnezeu vocile!