Băiatu’ lu’ Firea a luat 1,2 la Bac. Oare nu și-a scris nici numele corect? Oare va ajunge politician PSD?
Cum e, ma, sa te dai culta, poeta si mama intelepciunii, sa fii ditamai primareasa la Bucuresti, iar odrasla ta sa dea BAC-ul la 20 de ani si sa ia nota 1,20. Acum vreo 2-3 ani s-a intamplat.
Si daca isi scria doar numele, ala mic, baiatul Gabitei Firea, lua 1,40. De unde deduc ca si asta a fost prea greu pentru sarmanul copil.
Nu numai atat: copilasul a fost si pe la o scoala de fite din Pipera, unde mamicuta a platit zeci de mii de euro. Iar ala mic a absolvit liceul fara a fi in stare sa isi scrie numele corect. Ai dat banii degeaba, cucoana!
Poate o ziceti: ei, si? E un copilas mai prostut, nu e in stare sa invete!
Nu-i asa, fratilor! Faptul ca ala mic al lui Firea a luat 1,20 la Limba Romana spune exact tot ce crede ea despre cultura. Arata exact cat valoreaza scoala pentru Firea. Eu, daca aveam un copil care lua 1,20 la Bac ma decadeam singur din drepturile parintesti, ieseam in piata publica si scriam cu creta pe jos de 100 de ori: SUNT CEL MAI PROST PARINTE DIN LUME! Credeti ca ea a facut asta sau s-a dus la o scoala sa le dea sfaturi olimpicilor la Limba Romana?:)))))))))))))))))))))))
La Istorie a luat 5,5, iar la Sociologie a foat bunicel si a obtinut 3,6!
Dar Firea e mandra, sunt convins. Facem pariu ca ala micu’ stie deja sa faca invarteli cu terenuri, ca Pandele, sa duca batranele la moaste, in acbimbul voturilor, ca muma-sa,si sa se dea pe langa cine trebuie ca sa ajunga mare in partid, cam cum facea Gabita pe vremea lui Radio Contact, cand era lipita de Tariceanu?
Ehe…
Fragment: „Nu am înţeles niciodată de ce când îi este rău unui om, cineva se oferă să îi aducă un ceai.
– Ce ai, frate?
– Cancer!
– Aaaa, stai liniştit că am un ceai de tei… vindecă tot!
Mai nou e un curent, ierburile tămăduitoate sunt peste tot: Mănâncă acum trei legături de pătrunjel pe zi şi scapi de ciroză!
– E de tei, sigur o să îţi facă bine, Silviu.
Să-mi bag picioarele, e din ăla bun, de TEI!!! Ăsta vindecă tot!
– Sunt convins, eu şi când am avut pneumonie, tot cu ceai mi-a trecut.
– Ai rămas glumeţ! Ca atunci când eram mică, îmi spune.
Se apropie de mine, cu halatul desfăcut. Toată căldura pielii sale radiază înspre mine. De sub halatul ei ies unde şi mirosuri, ca acelea care îi făceau pe Tom şi Jerry să plutească. În traducere, pentru cei care au sărit direct la desenele cu roboţi: „Boss, era bine rău androida, frate! Te vrăjea ca un Bakugan din ăla care scuipă energie!“.
E prea aproape!
Începe să îmi maseze mâna dreaptă, la încheietură. E bine.
Apoi, pentru că nu are o poziţie bună, se așază lângă mine, pe pat. E mai bine. Sper că profită de mine, măcar acum când sunt bolnav… ”