Două documente care îmi par foarte importante pentru a înțelege semnificația Referendumului  care va avea loc în luna octombrie sunt Decizia nr. 580/2016  și Decizia nr 539/2018 ale Curții Constituționale. Din păcate însă, aproape că nu am găsit în aceste zile referiri substanțiale la ele.

Voi începe cu prima dintre ele, cea din 2016. Decizia CC spune că inițiativa cetățenească de revizuire a art. 48 alin. 1 din Constituție – în esență, de înlocuire a sintagmei ”între soți” cu sintagma ”între un bărbat și o femeie” – este constituțională. Știm, de asemenea, că potrivit Art 147 alin. 4 al Constituției, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii.

În această notă nu sunt atât de mult interesat de concluzia formulată în această Decizie a CC, cât de modul în care s-a ajuns la aceasta. Opinia mea, pe care voi încerca să o argumentez mai jos, este că raționamentele prezentate în Decizie sunt departe de a îndeplini standarde chiar minimale pentru a fi acceptabile. Iar o astfel de situație face să se nască o întrebare gravă: care e atitudinea pe care noi, ca cetățeni, se cuvine să o avem față de o concluzie precum aceasta, obținută într-un mod greșit, nevalid din punct de vedere logic?

Nu sunt jurist; mai jos voi încerca să fac o ”analiză logică” a unor texte din această Decizie – cam la fel cum, acum mai bine de două decenii, încercam să îi învăț să facă pe studenții Facultății de Drept a Universității din București la cursul meu de logică juridică. Mă voi opri doar asupra unor număr mic de paragrafe din Decizie, anume la acelea în care judecătorii CC încearcă să întemeieze decizia la care au ajuns.  

La punctul 40, judecătorii Curții Constituționale notează faptul foarte important că textul propus a fi modificat din articolul 48 alin 1 are ca denumire marginală familia, în timp ce în conținutul lui sunt stabilite unele principii și garanții în privința căsătoriei. Ca urmare, evident apare nevoia de a lămuri care este raportul dintre familie și căsătorie.

Poate fi vorba în acel loc de o definiție a familiei în raport cu căsătoria? În mod corect, judecătorii CC se feresc de o susținere atât de tare. ”Noțiunea de viaţă de familie este complexă, cuprinzând inclusiv raporturile de familie de fapt, distinct de relaţiile de familie rezultând din căsătorie”, zice corect CC. Familia e ceva mai larg, există relații și viață de familie chiar în afara căsătoriei. Dar dacă așa stau lucrurile, ce sens are expresia din Constituție – atât în forma ei actuală, cât și în cea care ar putea deveni valabilă dacă Referendumul ar fi validat – că: ”familia se întemeiază pe căsătoria …”? Și ce vrea totuși acea modificare?

CC spune că art. 48 din Constituție susține ceva distinct de ideea de familie. Anume, se au în vedere doar acele relații care vizează ”protecția relațiilor de familie rezultând din căsătorie și din legătura între părinți și copii”. Așadar, la punctul 40 CC susține că avem a face cu relațiile de familie rezultând din căsătorie. Adică, avem o relație dintre conceptele de căsătorie si de familie, pe care o putem formula astfel: ce rezultă, dacă plecăm de la căsătorie, în privința înțelegerii relațiilor de familie. Mai precis formulat: căsătoria exprimă niște condiții suficiente pentru familie.

Cred că această concluzie nu se susține deloc: căci nici în textul actual al Constituției, nici în cel propus ca modificare nu se spune că e vorba doar de acele trăsături ale familiei care ar rezulta din luarea în considerare a căsătoriei. Textul spune clar că e vorba de familie ca atare, care se bazează pe un anumit concept de căsătorie. Nu e vorba doar de relațiile de familie  corelabile cu căsătoria, ci în general de familie. CC face însă acest salt sofistic, pretinzând că nu vede problema: aceea că de fapt textul propus ca modificare amestecă într-o manieră cât se poate de ambiguă conceptele de familie și de căsătorie. (Într-o notă anterioară am discutat pe larg problemele care apar în această privință.)

Plecând însă de la această concluzie greșită, CC escaladeză apoi această interpretare a textului constituțional. Punctul 41 al Deciziei pornește de la o aparentă reformulare a concluziei din punctul anterior: ”propunerea de revizuire a Constituţiei vizează doar căsătoria și relațiile de familie ce rezultă din căsătorie, iar nu viaţa de familie în sensul art.26 din Constituţie…”. (Aceeași concluzie e reluată și la punctul 44: ”Propunerea de modificare a art.48 alin.(1) din Constituţie se referă exclusiv la dreptul la căsătorie și relațiile de familie ce rezultă din căsătorie”.)

Numai că doar aparent avem aici o reformulare a susținerii anterioare. Căci se susține mult mai mult – și deci ilegitim – decât s-a argumentat anterior. Într-adevăr, la acest punct 41 al Deciziei, CC susține că în art.48 alin. 1 nu mai e vorba de familie decât în mod secundar, căci în principal și direct e vorba de căsătorie! E o interpretare cât se poate de forțată: de unde ar decurge această concluzie? Rog judecătorii CC să încerce să ofere în detaliu modul în care au ajuns la ea. Eu nu văd cum se poate susține așa ceva, altfel desigur decât dacă am admite a priori că ce spune CC are forța tablelor cu care a coborât Moise de pe munte.

În treacăt fie zis, judecătorii CC merg și mai departe pentru a ajunge la concluzii cu totul nejustificate. Astfel la punctul 42 ei ne anunță că ”art. 48 din Constituție definește instituția căsătoriei”. Cum au reușit judecătorii CC să vadă aici nu ca mai devreme o susținere despre căsătorie și relațiile de familie care rezultă din căsătorie, ci chiar definiția căsătoriei e un mister care nu pricep cum ar putea fi dezlegat.

Dar să trecem peste această aberație și să presupunem, de dragul argumentului, că prin modificarea textului constituțional se vizează acele relații de familie care rezultă din căsătoria dintre un bărbat și o femeie. Or, aceasta înseamnă că textul nu acoperă și alte două tipuri diferite de situații: prima, nu privește de exemplu raporturile părinților cu copiii atunci când e vorba de un singur soț sau de părinți necăsătoriți (sau divorțați).

A doua situație e mai subtil de formulat. Dacă privim însă textul propus, vom constata că el nu spune nicidecum că de aici încolo căsătoria va fi între un bărbat și o femeie. Mai clar: nu afirmă la modul categoric, fără nicio condiție, că o căsătorie de acest tip este singura posibilă. Textul spune altceva, anume (presupun în continuare că ar fi corectă interpretarea dată de CC) ceva condițional: că acele relații familiale care se ”întemeiază” pe căsătoria de acest fel, între un bărbat și o femeie, ar avea anumite caracteristici. Adică: textul lasă deschisă posibilitatea ca o căsătorie să fie definită și altfel (de pildă, în felul în care e definită acum!) – deși în mod explicit el nu se referă și la relațiile de familie care ar rezulta în acel fel. Spun că textul propus are forma:  ”dacă o căsătorie e între un bărbat și o femeie, atunci relațiile de familie …” El afirmă condițional căsătoria înțeleasă în acest fel, nu categoric. Ceea ce înseamnă că astfel nu e exclusă și o altă înțelegere a căsătoriei.

Cu aceasta ajungem la partea cu adevărat fascinantă a Deciziei. Zic ”fascinantă” fiindcă nu am crezut că într-un spațiu atât de mic (punctul 42) se pot înghesui atât de multe sofisme și susțineri fără fundament. Scriu judecătorii CC: ” Prin înlocuirea sintagmei «între soți» cu sintagma «între un bărbat și o femeie», se realizează doar o precizare în privința exercitării dreptului fundamental la căsătorie”, nicidecum o restrângere a unor drepturi fundamentale ale cetățenilor. Dacă lucrurile ar sta așa, atunci propunerea de revizuire a Constituției nu ar încălca prevederile art. 152 al 2 din Constituție, care interzice orice revizuire care are ca rezultat suprimarea drepturilor şi a libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor sau a garanţiilor acestora. Voi reveni mai jos asupra șubrezeniei acestei interpretări.

Dar, din nou de dragul argumentului, să admitem că aici e vorba doar o precizare. Însă care este temeiul constituțional pentru a accepta exact această precizare? De ce nu ar consta precizarea în ceva de felul: ”se înlocuiește sintagma «între soți» cu sintagma «între un bărbat și o femeie cu vârste între 18 și 45 de ani»” sau într-o alta, la fel de neîntemeiată?

Judecătorii CC dau un răspuns. Iată-l: precizarea care constă în introducerea sintagmei ”între un bărbat și o femeie” ar avea în vedere ”semnificaţia originară a textului. În anul 1991, când Constituția a fost adoptată, căsătoria era privită în România în accepţiunea sa tradițională, de uniune între un bărbat și o femeie”. Mărturisesc că eu credeam că citesc un text serios, scris de oameni care știu ce înseamnă a argumenta pentru un public care totuși a auzit de știință și de logică. (Atenție, problema nu este dacă aceste susțineri ale judecătorilor CC sunt adevărate sau nu; se poate prea bine ca ele să fie adevărate – însă acest fapt este irelevant!) Întrebarea mea de amator este următoarea: de unde știu judecătorii că așa stăteau lucrurile în țara noastră în 1991? Ce dovezi au ei că astfel stau lucrurile?

Sunt cel puțin trei răspunsuri posibile. Primul: dânșii au cunoștință de existența unor studii, cercetări empirice făcute în anul 1991 care dovedeau că majoritatea cetățenilor din România credeau atunci așa ceva. Dar, în acest caz, consider că – în calitate de cetățean – am dreptul să cer judecătorilor CC să ne spună care sunt acele cercetări. Până atunci, însă, eu mă îndoiesc că ele există.

Al doilea răspuns: judecătorii CC au avut relevelația că așa stau lucrurile. Se poate; însă dânșii nu sunt profeți sau sfinți, ci oameni care ar trebui să argumenteze în favoarea a ceea ce cred. Dacă astfel a fost, cum zic dânșii, ”semnificaţia originară a textului”, mă întreb de asemenea cum au reușit să pătrundă în mintea părinților Constituției, în particular în cea a vestitului Antonie Iorgovan, pentru a detecta această semnificație originară. Noi, ceilalți, nu avem însă de ce să ne încredem orbește în astfel de pretenții ale unora dintre semenii noștri.

Al treilea răspuns ar putea fi următorul: așa stăteau lucrurile fiindcă, dacă ne uităm în DEX-ul de atunci, acesta era înțelesul pentru cuvântul ”soți”. Argumentul pare solid, căci pare susținut prin autoritatea înseși Academiei Române. În textul Deciziei judecătorii CC chiar fac la un moment dat apel la DEX pentru a indica sensul expresiei ”a suprima”, care e esențială în argumentare.

Dar e straniu că nu au procedat la fel cu termenul esențial de ”soț(i)”: nu s-au uitat ce sensuri dă DEX acestui termen. De ce nu au procedat astfel? Impresia mea este că le folosea deloc. Căci ar fi intrat într-o dilemă deloc plăcută. Căci, dacă pe de o parte constatau că DEX nu spune că ”soți” trimite la o relație între un bărbat și o femeie, atunci nu mai puteau susține că propunerea de revizuire a Constituției doar ”precizează” ce înseamnă ”soți”. Dacă, pe de altă parte, constatau că ”a fi soți” înseamnă o relație între un bărbat și o femeie (cum de altfel cred că, cu puțină fantezie, puteau de fapt conchide), atunci trebuiau să admită că Referendumul devenea inutil: validat, nu ar fi făcut decât să ne spună ceea ce știam deja din DEX.

După părerea mea această procedură de a face apel la DEX într-o argumentare cu caracter juridic (constituțional!) e fundamental deficitară. Motivele? Mai întâi, sensul unui cuvânt așa cum e prezentat în DEX uneori poartă cu el puncte de  vedere ideologice greu de susținut. De pildă, în 1986 Dicționarul de neologisme indica pentru termenul ”stat” sensul (derivat din textele ideologice produse în deceniile anterioare de propaganda comunistă dogmatică) de organizație politică a ”clasei economicește dominante în societate, care are drept scop apărarea ordinii economice și politice existente și reprimarea împotriva claselor opuse”. Nu știm dacă și în ce fel până în 1991 s-a schimbat în societate sensul acestui termen. S-ar mai putea însă atunci să se facă apel la această definiție pentru a susține ceva privind sensul termenului ”stat” în Constituția din 1991? Evident,nu. Or, cum termenul ”stat” nu e singurul cu astfel de probleme, apelul la DEX pentru a înțelege Constituția (din 1991) devine nu doar problematic, ci chiar periculos!

Iată și un alt exemplu: să ne uităm la ce spune DEX-ul despre ”bărbat” și despre ”femeie”. Sunt multe sensuri, dar avem și: BĂRBÁT ~ți m. 1) Persoană adultă de sex masculin. 2) Persoană plină de energie și de fermitate; FEMEIE s. 1. (pop.) muiere, nevastă, (fig. și ir.) fustă. (O ~ cu un copil.) 2. femeie de stradă = cocotă, curvă, prostituată, târfă (în Dicționarul de sinonime din 1982). Dacă am pleca de la DEX, cum ar trebui să citim propunerea de modificare a Constituției? O lectură posibilă ar fi: ”familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită dintre o persoană adultă de sens masculin, plină de energie și fermitate, și o prostituată”. E aberant – dar aici ne poate duce apelul la DEX.

Desigur, în acest loc se poate face o obiecție foarte simplă: în discuție nu e decât sexul celor doi soți. Așa este, însă dacă până la urmă ne ducem spre un reducționism biologic, atunci se intră în probleme grave privind importanța construcțiilor sociale. În ce fel contează biologicul în argumentările care privesc aspecte constituționale? Eu cred că acestea trebuie să fie cât mai mult reduse ca importanță și că, dimpotrivă, esențial este să accentuăm pe componenta socială a instituției căsătoriei.

Judecătorii CC nu procedează însă astfel. Dimpotrivă, ei merg exact în direcția opusă. Și își sprijină pe un același fel de reducționism biologic concluzia finală: suntem anunțați că întrucât textul constituțional face referire la copii, înseamnă că în discuție este componenta biologică, care fundamentează căsătoria. Ce înseamnă asta nu ni se comunică însă. În afară de o revelație a judecătorilor: că instituția căsătoriei ”fără îndoială … a fost privită ca uniunea dintre un bărbat și o femeie, câtă vreme numai dintr-o astfel de uniune, indiferent dacă este în căsătorie sau în afara ei, se pot naște copii”. Textul acesta e în cel mai bun caz o grămadă de cuvinte puse alături ca să semene a o frază. În niciun caz nu avem un argument coerent. Sigur, un copil nu se poate naște decât din uniune dintre un bărbat și o femeie. Dar tot judecătorii admit explicit că un copil se poate naște și în afara căsătoriei. Atunci care e relevanța acestui argument pentru căsătorie? – căci eu nu o mai văd.

Ce îmi pare foarte grav este că în acest loc judecătorii CC nu folosesc argumente juridice, ci unele care țin într-un fel de științele sociale. Spun ”într-un fel” fiindcă e vorba de poziții din aceste științe care sunt demult depășite. Niciun cercetător serios nu ar mai face apel astăzi la astfel de susțineri, în felul în care îl fac judecătorii CC. Din păcate însă, Decizia nr. 580/2016 a Curții Constituționale pare mai degrabă doar o compunere liberă – nu un raționament riguros pe care ni l-am fi dorit.

Cu aceasta, ajungem și la Decizia nr 539/2018 a Curții Constituționale. Ea a fost formulată în septembrie 2018, având ca obiect  constituționalitatea Legii de revizuire a Constituţiei României și deci de organizare a Referendumului. Spre deosebire de decizie, aceasta conține două tipuri de argumentații. Primul reia într-o mare măsură susținerile din Decizia anterioară. Al doilea e cuprins în Opinia separată formulată de judecătorul Daniel Marius Morar (care nu a fost implicat în adoptarea Deciziei 580/2016).

În privința opiniei majoritare, nu e nimic semnificativ de adăugat; tot ce am notat mai deveme rămâne valabil. Opinia separată a judecătorului Morar contrastează puternic cu cea majoritară. Ba chiar conține evaluări deloc apreciative: căci, susține el, abordarea agreată de majoritatea judecătorilor CC, și care este de asemenea implicită în legislația infraconstituțională (de exemplu, în Codul Civil din 2011), este ”tributară unei viziuni retrograde”, ”ignorând evoluția legislativă internațională”.

În esență, diferența dintre cele două opinii privește problema dacă propunerea de revizuire a Constituţiei restrânge sau nu drepturi și libertăți fundamentale ale cetățenilor ori garanții ale acestora. Opinia majoritară, formulată drept concluzie a Deciziei nr 539/2018, este că nu se întâmplă așa ceva: nu se restrânge niciun drept, ci doar se ”precizează” o expresie. De  aceea, e constituțională Legea de revizuire a Constituției votată de Parlament. Judecătorul Morar susține, dimpotrivă, că prin această lege sunt încalcate limitele revizuirii prevăzute de art.152 alin.(2) din Constituţie, astfel că legea trebuia respinsă, ca neconstituțională și, ca urmare, Referendumul nu trebuie organizat. Nu mai am aici spațiul pentru a reda mai pe larg argumentele lui. Cred că ele sunt corecte și, oricum, denotă o cu totul altă atitudine profesională și, în general, intelectuală, față de problema analizată.

Dar scopul meu nu a fost aici să susțin o opinie sau alta în privința organizării Referendumului: a fost doar acela de analiza modul în care este argumentată de către judecătorii CC a unei opinii. Repet, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii. Dar ca cetățeni avem nu doar dreptul, ci și obligația de a citi critic motivările produse pentru aceste decizii. (Ceea ce, chiar fără a menționa explicit acest lucru, fac multe persoane individuale, asociații civice sau chiar partide politice.)

Plecând de la opinia deloc pozitivă pe care mi-am format-o citind Deciziile nr. 580/2016 și 539/2018, vreau să închei prin a pune următoarea întrebare: de ce eu, ca persoană rațională, ar trebui să accept o decizie a Curții Constituționale la care aceasta a ajuns printr-un raționament eronat, sofistic, plin de inexactități și de ambiguități? Mi-aș dori mult să îi găsesc un răspuns tot rațional.

Adrian Miroiu 

(www.marginaliaetc.ro)