Adio, drag prieten !
Prin anii ’80 soarta a hotărât ca într-un bloc din Micălaca, familia mea să fie vecină cu cea a lui Doru Herțeg. Copii lui au ajuns colegi cu fiul meu la Școala Gimnazială nr. 12, actuala ”Regina Maria”, Dorinel și gemenele Alina și Doriana. Astăzi toți au familiile lor
”Doruleț” , cum îl alintam noi, știa să să facă ascultat și deseori imitat.
El îmi zicea ” Neluța”. Dar nu oricând , ci doar atunci când dorea să mă convingă să-i urmez unul din obiectivele propuse de el. Așa m-a convins, în acei ani , să ies seara după ora 9 să alerg cu el ” Turul Mare” din Micălaca , adică de la Miorița , pe dig , până la podul de peste Mureș din zona 300 și înapoi. Nu numai pe mine, ci și pe cel pe care și l-a dorit imitația lui, fiul Dorinel. Seară de seară.
Așa m-a convins să intru în grupul său de de tenismeni ”Marțienii și Vinerenii”.
Așa m-a convins să joc volei chiar dacă aveam mâna în gips, pe terenul improvizat tot de el la fosta lui casă din Semlac, unde premiile oferite eru coșuri cu fructe, iar pedepsele , găleți cu apă cărate la rădăcinile celor câteva zeci de pomi fructiferi.
Așa m-a convins să iubesc pomii fructiferi și să-I îngrijec : ” Neluță, acești pomi ne dau verdeața liniștitoare, ne dau umbra necesară în zilele caniculare, ne dau florile atât de așteptate ale primăverii, ne dau fructele gustoase ale toamnei. Ce poate fi mai măreț decât pomii fructiferi?” îmi zicea Doru.
Doru și-a ales o soție inegalabilă, Angela , un ” Înger adevărat”. Ea l-a primit în familia ei , alături de frații Mereuți. Nu aveau totdeauna aceleași păreri sau idealuri, dar Angela a făcut ca ”Dorulețul” ei să fie acceptat, iar , la rândul lor, frații semlecani i-au fost mereu alături.
Aș putea scrie sute de pagini despre familia Herțeg.
Clopotele care bat de Bobotează îmi storc lacrimi și mă îndeamnă să întreb :
” De ce omenirea se înghesuie să cheltuie averi și energii colosale pe arme, pe strategii de luptă, buncăre si amenințări nucleare, iar acest mârșav cancer nu poate fi doborât?”
Doruleț , ține-mi un loc acolo sus pe terenurile de iarbă ale Raiului, unde sigur, vei amenaja un teren de tenis, de minifotbal , de volei , acolo unde nu vom mai simți nicio durere și nu vom mai chinui pe nimeni dintre cei aproape de noi.
Dumnezeu să te odihnească!