Așadar, primul eveniment desfășurat sub semnul lui Eminescu, cât o Întâmplare culturală cu „tabiet”, avea să se consume, recent, la Arad: lansarea volumului „Acolo. Acasă...”, semnat de Iulia Pintea.

Lumea literară arădeană, o lume a cărților „predate” și „citite”, o lume cu prinos, a răspuns invitației amfitrioanei, profesorul Iulia Pintea. Aceasta ne-a chemat „Acolo. Acasă...” spre a cunoaște câte ceva (și) din scrisul său.

Volumul care ne-a întâmpinat privirea poartă titlul „Acolo. Acasă...” (160 p.) și a văzut lumina tiparului la Editura și Tipografia Gutenberg Univers, Arad, 2024.

Mergând pe firul mărturisitor din Cuvântul autoarei -  „Aceasta este cartea sufletului meu”, am început a ne deschide sufletul, precum file de carte (dimpreună).

Cartea înmănunchează materiale „deja vù”, apărute în revista „Gutenberg”, precum și alte file din „cartea vieții” pentru copii (după douăzeci de ani), cu un inefabil titlu: „Lumea copiilor, lumea mea/ Și tu te regăsești în ea” (Gutenberg Univers, Arad, 2005). Observăm cum autorul a ales o anume tehnică, aceea a povestirii în poveste, spre „a aduna într-o carte cele gândite și scrise de-a lungul timpului.” Astfel, spicuind, ne vom delecta cu eseuri, idei, opinii și consemnări despre  oameni și locuri, locuri și oameni, cât o bogată corespondență. Facem, mai apoi, prin broderia cărții (autobiografic - profesional ascunsă) popasuri literare la pupitrul lui Ion Brad, Iulia Hașdeu, Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Ioan Slavici, Aida Voivodician, Jane Stella Corifeanu, Florica R. Cândea ori neconvenționalul dialog cu ea, dar fără El (Emil) și, cum altfel, ni se apare de sub codruꞌ, Banatului orfan, românul făr' de țară, Teodor Groza Delacodru (Vârșeț, Mesici), rostind... „Silabe îngândurate”. Apartenența noului volum la genul epic, specia literară eseu, a aparținut prof. Florica R. Cândea, care a spus: „Volumul conține opinii și consemnări cu privire la preocupările literare ale autorului. Titlul este compus din două adverbe, aparent identice: «acolo», cu rol imprecis, și «acasă», cu rol precis. Structura de final e inversă: «Aici. Acasă...», ca o completare la reîntoarcerea la rădăcini și o încapsulare la un anume prezent continuu. Volumul are, prin fir narativ, toate etapele discursului: incipit, intrigă, desfășurarea acțiunii, punct culminant și deznodământ.”

Nu ca un oarecare dascăl, ci ca un anume dascăl, doamna profesor Iulia Pintea include în volum și „eseurile a doi foști elevi”, Zenovia Murg și Alexandru Tiulea, „spre marea-mi mulțumire”, dar și schimbul de corespondență cu Ion Brad și a Liviei Pintea cu Octavian Paler sau a domnului Ionel Mureșan cu Valeriu Ilica și Florica R. Cândea.

Un spațiu dedicat „cu dedicare” este Școala („Alte nume, aceeași menire”), fosta Generală 5, „locul sacru unde se zidește mintea” sau revederile „fără catalog”, dar cu „35” ș.a. Chibzuit ori nu, înlăcrimat ori îmbujorat, finalul cărții induce privirea spre inversare de titlu „Aici, acasă…”, adică „reduce” reîntoarcerea unui „prezent” nedevenit „în trecut”, ci în liniștea lui de acasă... 24 august 2024. Și cum altfel?! Formatul circular al cărții  îi este „dat” doar unui dascăl, Doamna Iulia Pintea.

Evenimentul literar a fost presărat cu surprize, Iulia Pintea, alături de Adela Cristea și Ioan Matiuț, pregătindu-i fiului său, Emilian Eli Pintea, un cadou: publicarea și, evident, lansarea volumului „Aradul, dragostea mea”, Editura Mirador, Arad, 2024 – volum care cuprinde postări pline de savoare, culese de pe pagina de facebook a lui Emilian Eli Pintea. Desigur, Iulia Pintea a avut la rândul ei parte de o surpriză: primirea unui Titlu de Recunoștință din partea Salonului Gutenberg.

Cele două cărți au fost prezentate de Florica R. Cândea, Valeriu Ilica, Adela Cristea, Ioan Matiuț și Anton Ilica, dar nu au lipsit vocile din sală: Flavius Ștețco, Eugeniu Criste, Teodor Groza Delacodru.

Despre „Arad, dragostea mea”, Florica R. Cândea a afirmat: „Este o carte cu eresuri și înțelesuri, o carte cu pretexte și mesaje încifrate în simboluri, uneori idilice, alteori descriptive, care exprimă mult dor, multă nostalgie «după ce a lăsat», elementele care compun conținuturile fiind personale și inedite, cu alte cuvinte prozopoeme romanțate în clepsidric.”

Și fiindcă „limba română este patria noastră”, după cum îi plăcea lui Nichita Stănescu să spună, și fiindcă „e foarte greu să respiri după Eminescu, dar în clipa în care el ne-a devenit nouă tuturor respirație, va trebui ca noi înșine să fim respirația nenăscuților” (Nichita Stănescu), seara nu s-a putut încheia în alt fel decât sub semnul lui Eminescu, artista plastică Estera Kertesz oferindu-i Iuliei Pintea trei tablouri inspirate din opera eminesciană. De asemenea, câțiva elevi talentați au interpretat cântece de o deosebită sensibilitate: „Sara pe deal”, „Pe lângă plopii fără soț”, „O, mamă”, „Mai am un singur dor”.

Carina A. Baba

Redactor șef adjunct „Gutenberg – Universul cărții”