„Pentru anul viitor, pregătim un material nou la care am început deja să lucrăm”

scris de Claudia Gavra • 16 Jul 2023 • 0 Comentarii

Teo Milea s-a născut în Chișineu-Criș și a început să studieze pianul în Arad, la Liceul de Muzică „Sabin Drăgoi“, iar apoi a început să își compună propria muzică, în stil neo-clasic. Adi Șchiopu, toboșarul care a urcat pe scena AOA, e de loc din Timișoara, însă colaborarea cu prietenul său Teo Milea a apărut în urmă cu mai mulți ani.

„Pentru anul viitor, pregătim un material nou la care am început deja să lucrăm”

Muzica este un tip de refugiu sau o evadare din cotidian? Clapele pianului spun o poveste care are posibilități infinite de a fi exprimată.

Teo Milea: Muzica e un leac de suflet, eu asta am spus când am început să scriu și cum zic de fiecare dată, în fața muzicii și în fața lui Dumnezeu toți suntem egali. Inspirația vine de undeva de sus, noi doar decodificăm acel material care să fie transmis tuturor, dar nu e a noastră. Muzica e o plăcere, n-aș putea să o numesc muncă.

Adi Șchiopu: Muzica este refugiu, nu evadare, e acasă.

Când ați știut că vreți să urmați calea muzicii?

A.S.: Am început cu vioara, dar sunt mult prea agresiv pentru a sparge câte o vioară pe concert și am continuat cu percuția, (râde) dar de prin clasa a III-a, cam așa. Partea rebelă a fost tot timpul prezentă.

T.M.: Eu de la 6 ani, am început să cânt la pian. Am rămas cu pianul pentru că așa a fost să fie și nu îmi pare rău în niciun fel, la 7 ani am avut primul recital și apoi am intrat în circuitul concursurilor de muzică clasică. Târziu m-am apucat să îmi scriu muzica, cred că la 30 de ani. Avusesem tot felul de formule până atunci, dar la 30 de ani am început să îmi scriu muzica.

Muzică clasică sau muzică contemporană?

T.M.: Muzică neo-clasică, 24 de ani am stat pe muzică clasică apoi am trecut pe neo-clasic și am început să îmi compun muzica. Mai cânt clasic pe acasă, dar în concerte nu mai cânt muzică clasică, ci doar ce scriu. Baza pianistică este cea de muzică clasică, multe ore de studiu, am studiat, am avut cei mai buni profesori din lume, Chopin, Rachmaninoff, Bach, Liszt, Mozart, Bethoveen, Bebussy.

Când ești pe scenă îți place să vorbești sau să glumești cu publicul și la Arad e un feeling aparte.

T. M.: Întotdeauna îmi place să glumesc cu publicul, nu sunt un artist pe care nu poți să pui mâna, sunt un om din popor, m-am născut din doi oameni simpli, am crescut datorită publicului, validarea tot timpul mi-a dat-o publicul, deși am câștigat premii cu discuri și cu alte apariții, dar validarea principală este publicul și pentru public ies pe scenă.

Ai avut un concert interesant cu artistul vizual Kurt Laurenz Theinert, cum a fost acea experiență?

T.M.: Două au fost chiar, unul în Timișoara și unul în Toronto, pe vremea când stăteam în Canada. E un artist cu care oricând aș vrea să colaborez din nou și pregătim ceva pentru anul viitor. E ceva fantastic, e un concert 3D, și din punct de vedere vizual și din punct de vedere audutiv. Cu fiecare artist lucrez într-un anume fel, mă mulez pe fiecare coechipier cu care colaborez. În momentul când urcăm pe scenă, nu sunt eu mai presus decât el sau el mai presus decât mine, suntem o echipă.

Cum a apărut această colaborare între voi doi?

T.M.: Ne știm de mai bine de 15 ani, în 2015 am compus o piesă care trebuia să fie pe Open Minds, și atunci am simțit că nu trebuie să fie pe Open Minds, iar eu în 2015 mă mutam în Canada. Când m-am întors, am început să dezbatem subiectul acesta, dar atunci a venit și invitația de la AOA, și am zis, „Nu o să vin singur”. I-am spus, vezi că ne apucăm de treabă și acum deja lucrăm de două luni, sunt 6 piese, anul viitor plănuim să ieșim cu tot materialul, am zis că este momentul oportun să îi dăm drumul.

Vă mulțumesc.