Teatrul Clasic „Ioan Slavici” Arad a încheiat duminică seara ediţia cu numărul 23 a Festivalului Internaţional de Teatru Clasic. Timp de nouă zile, din 11-19 noiembrie, efervescenţa teatrală a fost la ea acasă, iubitorii de teatru putând alege lejer dintre cele 12 spectacole invitate, desfăşurate fie în Sala Mare, fie la Sala Studio.  Selecţia acestora a asigurat-o şi în acest an Maria Zărnescu, teatrolog, critic de teatru şi profesor asociat la Universitatea Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” din Bucureşti.

            Cele mai multe spectacole invitate au aparţinut teatrelor din Bucureşti: Teatrul Naţional „I.L.Caragiale”  (Crima din strada Lourcine, regia Felix Alexa), Teatrul de Comedie (Don Juan, regia Andreea şi Andrei Grosu), Teatrul Metropolis (O scrisoare pierdută, regia Victor Ioan Frunză), Teatrul Odeon (Soldatul de ciocolată, regia Andrei Şerban), Teatrul Excelsior (Fluturii sunt liberi, regia Erwin Şimşensohn) şi Teatrul Mic (Deşteptarea primăverii, regia Vlad Cristache). S-au alăturat acestora şi teatre valoroase din alte zone ale ţării, cum ar fi Teatrul „Toma Caragiu” din Ploieşti cu Avarul (regia Cristi Juncu), Teatrul „Regina Maria” din Oradea cu musicalul clasic Scripcarul pe acoperiş (regia Korcsmaros Gyorgy) sau Teatrul Naţional „Lucian Blaga” Cluj cu Grand Hotel Caragiale.

            Componenta festivalier-internaţională s-a concretizat anul acesta în producţiile prezentate de Teatrul Maghiar de Stat Cluj (Un tramvai numit dorinţă, regia Tom Dugdale) şi Teatrul Maghiar de Stat „Csiky Gergely”  Timişoara (Shakespeare, Sonnet 66, regia Kokan Mladenovic).

            Mai mult decât sonoritatea teatrelor sau clasicitatea textelor invitate, publicul arădean s-a putut bucura din plin în aceste 9 zile de actori celebri, premiaţi şi recunoscuţi pentru calitatea oferită scenei româneşti, adevărate repere ale teatrului românesc contemporan: Marius Manole, Istvan Teglas, Andrei Huţuleac, Raluca Aprodu, Alex Călin, Ionuţ Vişan, Richard Balint, Liviu Pintileasa, Constantin Cojocaru, Andi Vasluianu, Cristian Popa, Cătălin Babliuc, George Albert Costea etc.

            Fiecare spectacol prezentat s-a particularizat printr-o sumă de calităţi distincte,  însă iubitorii arădeni de teatru au fost în mod cu totul aparte sensibilizaţi anul acesta de spectacolul Fluturii sunt liberi, în regia lui Erwin Şimşensohn, produs de Teatrul Excelsior.  Povestea de dragoste trăită de Don, băiatul născut orb, a reuşit să emoţioneze profund sufletele celor aflaţi în Sala Mare, actorul  Alex Călin (interpretul lui Don)  fiind de un talent ieşit din comun, o adevărată apariţie a generaţiei sale.

            Aparte de accentul plasat cel mai adesea pe texte, regizori, actori sau numele teatrelor, şi scenografiile prezente în Festival au atras atenţia pozitiv. Merită amintite somptuoasele scenografii realizate de Adriana Grand (O scrisoare pierdută), Anka Lupeş (Soldatul de ciocolată), Andrada Chiriac (Crima din strada Lourcine) şi Marija Kalabic (Shakespeare, Sonnet 66).

            Prezenţa atât de longevivă a unui festival teatral clasic în Arad confirmă şi anul acesta nevoia  publicului arădean de artă teatrală. Într-o epocă în care virtualul acaparează din ce în ce mai mult teren în vieţile noastre şi în care mare parte din timpul liber ni-l petrecem pe internet sau în faţa televizorului, arta teatrală vine să ne seducă periodic cu felul ei profund uman de a exista. Numărul foarte mare al spectatorilor de anul acesta vine să reconfirme cum conexiunea cu operele clasice ale literaturii şi dramaturgiei naţionale şi internaţionale se dovedeşte esenţială.

            Chiar dacă multe din textele clasice abordate în peisajul teatrul românesc nu se axează pe transpunerea realităţilor cu care ne confruntăm într-o epocă a multiplelor schimbări, ele dispun totuşi de o forţă estetică mare, având o valoare intrinsecă şi fiind un prilej excelent pentru regizori şi actori de a demonstra veleităţi artistice complexe. Textele clasice reprezintă o serioasă provocare artistică, întrucât echipele ce le abordează trebuie să le reflecte măcar tangenţial actualitatea peste timp.

            Sigur că trebuie menţionate şi anumite minusuri ale Festivalului Clasic, ediţia 23, din dorinţa de a îmbunătăţi permanent calitatea acestuia. 

            Festivalul s-a deschis cu premiera arădeană Geniul crimei (regia Antonella Cornici). Spectacolul este  realizat pe un text din anul 1997, aparţinând americanului George F. Walker. Practic, dincolo de calitatea precară a textului, care este plin de limbaj licenţios gratuit şi dialoguri incoerente, prezentarea unui astfel de spectacol într-un Festival Clasic s-a dovedit nimic altceva decât un exces de zel. Antonella Cornici a mai montat în Arad  Flori fete filme sau băieţi şi Aproape de tine, încă. La vremea lor, montările respective au beneficiat de simpatia ridicată a publicului arădean. De data aceasta, este profund discutabilă opţiunea repertorială a Teatrului „Ioan Slavici” pentru un text contemporan anemic ca potenţial, care devine ales să deschidă tocmai un Festival Clasic prin însăşi definiţia sa. Era preferabilă, de departe, o montare clasică de calitate, mai ales că publicul festivalier vine cu amintirea fostelor ediţii reuşite ale Festivalului.

            Dincolo de aspectul acesta neplăcut, sigur că este salutar debutul plin de vervă al tinerei actriţe Iulia Pop, absolventă a Universității de Arte din Targu-Mureș, proaspăt angajată la Arad. Cu siguranţă aceasta va fi cooptată de-a lungul anilor în contexte teatrale mult mai favorabile decât cel menţionat mai sus, mai ales că este prima dată după mulţi ani când Teatrul Clasic dispune de tineri actori proaspăt angajaţi.

            Nu în ultimul rând, ar fi dezirabil ca la viitoarele ediţii ale Festivalului Internaţional de Teatru Clasic, componenta internaţională să nu se limiteze strict la elementul maghiar, foarte valoros de altfel, ci să fie îndreptată deopotrivă şi înspre alte ţări europene care propun un teatru clasic valoros.

Emanuel Cotuna