TABU, un film fascinant la Sala Ferdinand

scris de Vasile Zărăndan • 16 Oct 2017 • 0 Comentarii

Cred că nivelul spectaculosului l-a atins Festivalul Internațional "Iubiți muzica românească" în seara de duminică, 15 octombrie, când, în Sala Ferdinand a Primăriei arădene a fost proiectat filmul mut TABU (1931), cel de pe urmă film al regizorului german F. W. Munrau și a cărui ilustrație sonoră ( care pe vremuri era datorată unui pianist, ce improviza în fața ecranului), a fost asigurată de astă dată de TRIO CONTRASTE (pianistul Sorin Petrescu, flautistul Ion Bogdan Ștefănescu, percuționistul Doru Roman și clarinetistul Dorin Cuibariu) pe muzica Violetei Dinescu.

TABU, capodopera lui Munrau, a fost filmat în anul 1930 în insula Bora-Bora din Mările Sudului și este, după părerea mea, un infricoșător omagiu adus lui Sigmund Freud, a cărui psihanaliză atinsese în acei ani o mare notorietate. Freud publicase încă în 1912 TOTEM și TABU, un eseu în care derscifrează mecanismul psihologic de constituire a totemurilor (animalul sacru, simbol al tribului) și a tabuurilor (ființe, animale sau lucruri devenite sacre și asupra cărora se instituie o interdicție) la populațiile primitive din Australia și Polinezia și (acum simplific eu la maxim) face o analogie cu ceea ce se petrece în mintea contemporanilor noștri, bolnavi de nevroză obsesivă, bolnavi ce-și "hotărăsc" singuri tot felul de interdicții. Ceea ce însă ateul Freud a negat cu toată tăria este puterea (m-aș întreba eu astăzi: energetică?) a acestor TABUURI de a acționa apoi asupra REALITĂȚII. Realitate care, susțin șamanii, iatromanții, vrăjitorii poate fi în anumite condiții manipulată, influențată, subordonată.

Munrau cu echipa sa de filmare se deplasase în arhipelag pentru a face un documentar despre viața triburilor locului, aici însă a aflat povestea încălcării unui TABU. (O fecioară, ce fusese desemnată să devină PREOTEASA SACRĂ a insulelor, a fugit cu barca imediat după ceremonial, furată de tânărul ei iubit). Regizorul a sesizat imediat senzaționalul poveștii (Romeo și Julieta din Tora-Tora) și, cu siguranță, s-a gândit la succesul hollywoodian garantat al filmului și, desigur, a ignorat avertismentele șamanilor (vrăjitorilor) din arhipelag, care au amenințat că blestemul focului se va pogorî asupra întregii echipe, dacă vor face un film cu așa ceva. (Cum s-ar spune azi, dacă-i dai la știri, făcându-i de râsul lumii!). Și, într-adevăr, în timpul filmărilor, trei membri ai echipei au murit de ceea ce azi parapsihologia numește misterioasa AUTOCOMBUSTIE (pur și simplu omul arde pe dinăuntru, hainele și încălțămintele rămânându-i intacte), iar cameramanul, îngrozit, a părăsit insula. În aceste condiții Munrau a filmat cu mâna lui ultimele scene, (printre care și prima filmare subacvatică din istoria cinematografiei) și s-a întors grăbit cu bobinele în America, pentru a monta filmul ...

... numai că exact înaintea premierei de la Hollywood regizorul F. W. Munrau murea într-un accident rutier, în care (cu totul și cu totul întâmplător!?) mașina îi luase foc!

Vasile Zărăndan