Vremea Romania, Arad 30°C

Stiri Arad

Pe urmele morilor pe apă de la Archiș

Ca în multe alte locuri din zona de deal sau de munte, acolo unde debitul și căderea apei era propice, au existat mori de măcinat grâu și mălai, acționate de apa văilor.

Pe urmele morilor pe apă de la Archiș
Comentează 0

Morile pe apă au asigurat existența vieții oamenilor de la sate de-a lungul timpului pentru că alt mijloc de a măcina grâul sau mălaiul nu exista. Multe dintre aceste mori au fost construite pe vremea Imperiului Austro-Ungar pentru a asigura existența armatei, dar și pentru populație.

Alte mori au fost construite ulterior pentru că în multe sate din România electrificarea a fost introdusă abia după anii 70, așa cum este și cazul comunei Archiș unde electrificarea s-a realizat de mărețul Partid Comunist abia în 1977, iar până atunci în comună era doar lămpașul și lanterna ELBA, deși sărmanii oameni au fost colectivizați încă din 1962.  

Nu pot să nu amintesc faptul că astăzi comuna Archiș este foarte frumoasă și modernă, făcând un pas uriaș din 1977 de la aprinderea primului bec în comună și până acum. Astfel se explică faptul că ultima moară pe apă de aici și-a oprit roata de antrenare măcinând ultimul sac de făină, abia în 1992. Era moara lui "bace Todor Horhat din Archiș".

Tehnologia și simplitatea acestor mori pe apă m-a fascinat întotdeauna și nu numai morile, ci toată tehnologia simplă și eficientă cu care și-au câștigat existența oamenii de la țară. Am văzut semănători trase de cai, simple și eficiente, mașini de scos cartofi sau renumitele batoze de "călcat grâul" (într-o astfel de baboză mă jucam când eram copil), însă nu am văzut niciodată un gater acționat de apă sau "moară de scândură", cum se spunea în frumoasa Bucovină. Toate acele unelte au întreținut în trecut viața și existența omului de la țară.

Cu câteva luni în urmă, bace Todor Horhat îmi povestise de morile pe apă de la Archiș și atunci am dorit să văd, mergând la pas împreună cu dânsul pe traseul apei de la devierea din valea Groșeniului de la IZITURĂ (Izitura era devierea cursului apei pe iazul de aducțiune spre mori), de unde venea apa pentru acționarea acestor mori.

Desigur că morile și "Ștezele" nu mai există, s-au prăpădit după moartea proprietarilor, sau din nepăsarea comuniștilor care au avut ei și părți bune, chiar multe, dar și slabe, pentru că nu e nimic nou sub soare și atunci se promovau nulitățile, mai ales dacă erau buni oratori și turnau totul la partid. Nimeni nu s-a gândit atunci că ar fi bine conservată măcar o moară și o ștează pentru că nu exista cultul trecutului, a istoriei, iar trecutul la comuniști însemna "imperialism deșănțat și burghezie".

Împreună cu bace Todor am luat-o la pas și mi-a arătat unde era izitura, apoi unde erau morile odinioară, cum venea apa la roțile de antrenare și cum arăta iazul de alimentare din care se mai păstrează câteva porțiuni intacte și care, la urma urmei, cu mici reparații ar putea funcționa perfect.

Fostul primar de la Archiș, Nicolae Valea (Dumnezeu să-l odihnească) îmi spunea cu ani în urmă că își dorea să refacă o moară și o ștează pentru a rămâne ca un mic muzeu în aer liber, pentru ca archișenii să nu uite că au avut câteva mori lângă sat în trecut.

Au existat cinci mori pe apă și șapte șteze în amonte de localitatea Archiș, dintre care se mai păstrează doar una aproape intactă, mai puțin roata morii care este distrusă de intemperii, însă cu o roată de antrenare nouă și mici reparații, moara lui bace Todor ar putea fi repusă în funcțiune.

Încă mai vine apă până la moară și trece zgomotos spre Valea Archișului, amintind de morile care primeau cu repeziciune apa Groșului pe zbaturile roților de antrenare. Morile de la Archiș au fost căutate nu numai de oamenii satului, ci și de oamenii din toată zona, de la Cărand până la Chișlaca, sau chiar mai departe, iar ștezele tăbăceau sumanele aduse cu căruțele și caii de pe la Agrișu-Mare, Drauț, Arăneag sau Nadăș.

Izitura și toată lucrarea de aducțiune a apei la roțile morilor a fost făcută manual, din târnăcop, lopată și cazmauă, pentru că nu existau utilaje în acea vreme. De când au fost morile acolo nu avem date certe, (se pare că după anul 1900), însă patru  dintre ele  au existat din vremea Imperiului Austro-Ungar și doar una a fost construită mai recent, așa cum spune bace Todor.

Prima moară era a lui Florea Ilie care avea și o ștează, apoi a lui Gabor Gheorghe și Gabor Ioan care aveau o moară mai performantă, apoi urma Hulpe și alții. Toate aceste mori de măcinat aveau de lucru zilnic pentru că atunci satele erau foarte populate. Fiecare proprietar de moară trebuia să întrețină iazul de la Izitură până la roata morii lui, apoi următorul de la roata vecinului din amonte până la roata morii lui și tot așa până la ultima moară, la podul din sat.

Când a venit colectivizarea toate cele patru mori intacte (mai puțin una) au intrat în patrimoniul Gospodăriri Agricole Colective, iar proprietarii au rămas administratori și aveau de la G.A.C. un caiet cu evidența măcinișului, luau "uiumul"  de la clienți după care venea apoi camionul CAP-ului de mai târziu și era dus la baza de recepție de la Bocsig.

Astfel în timp și odată cu apariția noii tehnologii și a morilor acționate electric, morile și ștezele au fost abandonate, iar astăzi așa cum am spus, singura moară care ar mai putea fi repusă în funcțiune este moara lui bace Todor Horhat din Archiș. Mai exista o moară, dar de capacitate mică, acționată de apă, care deservește și ca generator de curent la 12 v.

Ușor, dar sigur, se va piede și urma acelor locuri unde odată era plin de cai și căruțe încărcate cu grâu și mălai, așteptându-și rândul la măcinat. Cu siguranță era și câte o morăriță mai oacheșă care atrăgea feciorii pe la moara ei în acele vremuri, pentru că fiecare moară o fi având și povestea ei, așa cum și satul Voievodeni își are povestea sa (vezi video 3) mai mult sau mai puțin știută. Dar câte lucruri nu s-au uitat pe lume sau nu au fost descoperite încă, iar timpul va acoperi totul și nimeni nu va mai cunoaște trecutul.  

P.S.  Aș vrea să mulțumesc mult lui "bace" Todor Horhat din Archiș pentru amabilitatea de a mă conduce pe iazul morilor de la Archiș și a-mi povesti toate cele relatate mai sus.Este o pagină din trecutul satului Archiș , o pagină care nu trebuie uitată , pentru ca generațiile următoare să cunoască trecutul locurilor natale. . Și fiindcă de puțin timp, bace Todor a împlinit frumoasa vârstă de 80 de ani, redacția ziarului online www.arq.ro, împreună cu mine, îi urăm un sincer "La mulți Ani!", dorindu-i multă sănătate, belșug în casă, împliniri și multe bucurii alături de cei dragi! Doamne ajută!

 

 

Galerie foto (76)

Articole asemanatoare