-6°C
EXCLUSIV | General-Maior (r.) Constantin Ispas - războiul de la răsărit- armata română la Stalingrad și Cotul Donului.(video)
Pe domnul General (r) Constantin Ispas l-am cunoscut la Gurahonț, fiind prezent acolo împreună cu o delegație pentru a-i comemora pe marii eroi, Avram Iancu și Ioan Buteanu, mai precis cu Asociația ,,Țara Iancului”.
Dânsul a venit tocmai din județul Gorj, fiind și Președintele Asociației Veteranilor de Război din județul Gorj și totodată un veteran al Frontului de Răsărit din Cel De-Al II-lea Război Mondial, unul dintre puținii luptători care mai sunt în viață.
S-a născut în 1925 într-o familie modestă, iar la vârsta de 13 ani a intrat ca și copil de trupă în cadrul Regimentului de Gardă ,,Mihai Viteazu”, unde a fost crescut și educat în spirit militar. A studiat la Academia Regală de Muzică, dar după cutremurul din 1940 a fost nevoit să plece ca voluntar în Moldova alături de Regimentul ,,Mihai Viteazu”.
A trăit mai apoi ororile Celui De-Al Doilea Război Mondial, plecând la nici 17 ani pe frontul de Est. A îndeplinit misiuni de cercetare trecînd Prutul înot ajungînd în spatele diviziilor Rusești la cca. 80-100 km distanță în spatele frontului dar a scăpat cu viață,întorcîndu-se și aducând informații prețioase unității din care făcea parte.
Ajunge pe front în bătălia de la Țiganca (Basarabia), mai apoi la Odessa, unde au murit 92.000 de oameni și în Crimeea, spre Sevastopol. Unitatea sa mărșăluiește pe jos, prin stepa rusească, cca. 450 km până la Sud de Stalingrad lîngă un lac unde iau contact cu inamicul.
Corpul de armată din care făcea parte a fost încercuit la Cotul Donului, unde din 39.000 de soldați au scăpat cu viață doar 3600, iar dânsul a fost printre puținii norocoși. Afost rănit în apropiere de Iași, pe fostul domeniu a lui Cuza, în timpul retragerii după aproape doi ani petrecuți pe cîmpurile de bătălie.
A cunoscut foamea, epuizarea fizică și frigul din Rusia și totuși Dumnezeu l-a ținut în viață și astăzi, la aproape 94 de ani, e încă în stare să călătorească pe distanțe lungi. Este singurul supraviețuitor al Regimentului de Gardă ,,Mihai Viteazu. A scris și cărți despre experiența pe front și despre armata română, despre o parte din istoria noastră, ca neam și despre asuprirea românilor, pentru că este un român adevărat.
După război a fost din nou încorporat în armată apoi a absolvit Academia Militară și a activat în cadrul Armatei Române, dar a fost și lector Universitar în cadrul Academiei Militare, timp de 25 de ani, iar generalii Stănculescu, Milea și Gușă i-au fost studenți. A ieșit la pensie la câțiva ani după așa-zisa ,,revoluție,, din 1989, nemaiputând îndura umilirea armatei române de către clasa politică, dar a rămas alături de camarazii de arme și astfel a devenit președintele Asociației Veteranilor de Război din Gorj.
În momentul în care l-am auzit pe domnul general povestind despre frontul Celui De-Al II-lea Război Mondial, am avut dorința de a sta de vorbă cu dânsul și a-l ruga să-mi povestească mai pe larg despre bătălia din Rusia, astfel ca noi și generațiile ce vin după noi să cunoaștem adevărul despre ceea ce s-a întâmplat pe front, pentru că în manuale nu scrie nimic. Vă rog să răsfoiți manualele de istorie și să vedeți dacă se pomenește ceva despre armata română pe frontul din răsărit...NIMIC.
De ce nicăieri, în nici un manual de istorie, nu se vorbește despre înfrângerea armatei române și a Wermacht-ului german în Bătălia de la Stalingrad? De ce nici astăzi, la Cotul Donului nu există o troiță a soldatului român căzut la datorie, deși se spune că locul este plin de mormintele soldaților români și nemți. Oare acești feciori au lăsat plugul și coasa, soțiile și copiii acasă de bunăvoie? Care a fost raportul de putere între Hitler și Antonescu, sau cât de mult am fost manipulați atunci de Germania, așa cum suntem și astăzi manipulați, însă de alții ?!!
Acum, după mai bine de 70 de ani, încă nu se cunoaște tot adevărul despre ceea ce s-a petrecut pe Frontul de Răsărit. Sunt multe de spus, de aceea l-am rugat pe domnul general să povesteacă prin ce a trecut acolo, în stepa rusească. Mi-a depănat amintirile sau mai bine zis trăirile sale timp de aproape o oră și în timp ce povestea, se vedea pe fața dânsului că parcă retrăia acele momente cumplite însă totodată am simțit la dînsul și acea tărie de adevărat luptător.
Am aflat lucruri de care nu știam eu și nici dumneavoastră, de aceea este indicat să urmăriți filmulețul de mai jos. E bine să ne cunoaștem trecutul, tocmai pentru a învăța să evităm a trece din nou prin ceea ce a trecut România atunci. Dumnezeu să ne ocrotească și să ne ajute!
P.S. Redacția ziarului www.arq.ro îi mulțumește domnului general Constantin Ispas pentru amabilitatea de a relata cele trăite pe front și fiindcă se apropie ziua de naștere a dânsului, dorim să-i transmitem un sincer ,,La mulți ani !”
Zilele comunei Şicula (ediția I) 
Comemorarea eroilor căzuți la Miniș în septembrie 1944 
GHIOROC - Închiderea Festivalului Ghioroc Summer Fest 
Sărbătoarea plăcintelor întinse la Căsoaia 
Tradiții și Obiceiuri Codrenești la Hășmaș 
Zilele localității Cil și Paradă Retromilitară cu ieșire în Valea Rădești 
Praznicul de Pită Nouă de la Pecica, un eveniment deosebit 
Beliu - Praznicul de pită nouă la ediția cu numărul 47 
Ruga de Sfântul Ilie de la Păiușeni 
Întâlnirea Codrenilor în satul de vacanță Groșeni 
15 august - Hramul Bisericii Ortodoxe Măderat 
Zilele comunei Vinga, un eveniment de excepție cu artiști consacrați 