AMY – studiul unui talent unic, al vieţii publice şi al morţii

editat de Vasile Zărăndan • 10 Jul 2016 • 0 Comentarii

Amy Winehouse, cântăreaţa care pe parcursul unei cariere de opt ani a câştigat 23 de premii şi 35 de nominalizări cu recunoaştere internaţională, captând atenţia întregii lumi, a reuşit să strângă şi în decursul serii de sâmbătă a acestei săptămâni o mulţime de oameni pentru a urmări documentarul AMY.

La fel ca viaţa cântăreţei de muzică jazz, şi documentarul creat de Asif Kapadia a fost unul controversat de îndată ce şi-a făcut debutul la festivalul de film de la Cannes.

Cu toate că familia lui Amy susţinea întocmirea unui astfel de documentar, propria sa familie l-a catalogat ca fiind “manipulator şi neechilibrat” de îndată ce acesta a ajuns în atenţia publicului larg.

Aparent, regizorul documentarului portretizează o realitate în care familia artistei refuză a o susţine când ea are cea mai mare nevoie de asta. Mitch Winehouse, tatăl artistei a declarat: “M-a scârbit când l-am văzut prima oară. Amy ar fi fost furioasă. Nu şi-ar fi dorit asta.”

Acest fapt, însă, nu a oprit filmul din a fi declarat Câștigător al Premiilor Oscar și BAFTA pentru Cel mai bun documentar în 2016.

În absenţa naraţiunii în cadrul documentarului, versurile cântecelor lui Amy îi creează povestea vieţii. Pe ecran plutesc, într-un font similar scrisului de mână, versurile cântecelor ei şi dau impresia unui jurnal în care artista a obişnuit să scrie încă din copilărie, până în 2011, când aceasta a încetat din viaţă.

Un documentar despre un talent unic într-o generaţie, despre o artistă care s-a folosit de harul său muzical pentru a-şi analiza propriile probleme. O artistă care, exact cum declară ea într-un anumit punct al documentarului, “scrie cântece pentru a transforma ceva rău în ceva bun”.

O adevărată cântăreaţă de muzică jazz care, în mod perpetuu, refuza a accepta faptul că este faimoasă şi care a fost forţată să trăiască o viaţă pe care nu ştia cum să o gestioneze. Amy Winehouse, artista care a căzut pradă viciilor (alcoolului şi drogurilor), pentru a putea face faţă realităţii.

Gravitatea situaţiei în care se afla Amy poate să fie remarcată în cadrul documentarului, într-una dintre scenele filmate după ce artista câştigă cinci premii Grammy în 2008: în culise, artista îi mărturiseşte unei persoane apropiate faptul că “totul este atât de plictisitor fără droguri...”

Situaţia în care se afla Amy la vârsta la 27 de ani şi care a condus la moartea sa, poate reprezenta, însă, un exemplu pentru tineri care se află în aceeaşi situaţie în care s-a aflat şi artista.

Documentarul regizat de Asif Kapadia este arătat tinerilor aflaţi în centre de detenţie din Thailanda cu scopul de a-i determina să renunţe la viciile lor. De aici denotă faptul că tinerii încă o pot găsi pe Amy ca fiind o reală inspiraţie, pot învăţa din povestea ei.

Capodopera tragică a lui Asif Kapadia este descrisă de către Kamron Chudecha ( persoană care face parte din organizaţia Stop Drink Network) ca fiind “o poveste reală care reflectă probleme reale cu care se confruntă societatea noastră”. Tocmai de aceea putem afirma faptul că documentarul îşi îndeplineşte scopul: pe lângă a relata povestea vieţii lui Amy Winehouse într-un mod realist, este un film uşor de ancorat în realitate de pe urma căruia putem desprinde un anumit mesaj.

Ultima proiecţie de film a Caravanei Metropolis va avea loc în această seară, iar filmul care va marca sfârşitul acestui eveniment cultural urmează a fi Mustang.

CICHI CARINA

Voluntar ARQ